Parohia Plugari a fost înfiinţată în anul 2002 desprinsă din Parohia Oneşti. Această parohie aparţine de comuna Plugari la distanţa de 40 de km de Hârlău şi 65 de Km de Judeţul Iaşi.
Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (97,46%). La sfârşitul secolului al XIX-lea, comuna nu exista, satul ei de reşedinţă (înfiinţat pe la 1828) fiind inclus în comuna Șipote, iar satul Borosoaia — în comuna Cepleniţa. Anuarul Socec din 1925 consemnează înfiinţarea comunei în cadrul plăşii Turia din judeţul Iaşi; ea avea 1350 de locuitori în satele Lupăria, Plugari, Oneşti şi cătunul Borosoaia.
În 1950, comuna a fost arondată raionului Hârlău din regiunea Iaşi. În 1968, a revenit, în alcătuirea actuală, la judeţul Iaşi, reînfiinţat.
Cinci obiective din comuna Plugari sunt incluse în lista monumentelor istorice din judeţul Iaşi ca monumente de interes local. Trei dintre ele sunt situri arheologice: movilele de la Plugari din perioada Halstatt (aflate la 2 km nord-vest de sat); situl de la Cotul Beicului; şi situl de „la Cimitir” (toate trei aflate în zona satului Plugari). Situl de la Cotul Beicului se află la 3 km vest de sat şi conţine aşezări din Epoca Bronzului târziu (cultura Noua), secolele al IV-lea–al III-lea î.e.n. (perioada Latène), secolul al V-lea e.n. (epoca migrațiilor), secolele al XIV-lea–al XV-lea şi al XV-lea–al XVI-lea. Situl de „la Cimitir” cuprinde urmele a două aşezări, una din eneolitic (cultura Cucuteni, faza A) şi una din secolele al IV-lea–al III-lea î.e.n. (perioada Latène).
Alte două obiective sunt clasificate ca monumente de arhitectură şi sunt aflate în satul Oneşti — biserica „Sfântul Spiridon” (1805) şi ruinele caselor logofătului Costache Ghica, de la începutul secolului al XIX-lea.
Încă de la data înfiinţării parohiei Plugari a fost numit preot paroh, Eşanu Dumitru slujitor al sfântului locaş până în prezent.
Din această perioană părintele paroh s-a îngrijit ca sfântului locaş să nu-i lipsească cele necesare pentru desfăşurarea în bune condiţii oficierii slujbelor, astfel efectuând mai multe lucrări dintre care:
-a fost mărit spaţiul liturgic prin extinderea bisericii;
-a fost ridicată o casă de prăznuire dotată cu apă curentă, canalizare şi curent electric;
-a fost construit un gard împrejmuitor în lungime de 170 metri din plăci de beton;
-a fost ridicată o clopotniţă şi s-a aghiziţionat un nou clopot în greutate de 120 de kg;
-a achiziţionat o centrală termică pe lemne petru încălzirea întregului spaţiu liturgic al bisericii, etc;
În prezent 2014 s-au mai efectuat lucrări prin izolaţia termică a întregii biserici parohiale şi refac faţadei acesteia în tehnică nouă.
